1 Corinteni
14:6 Și acum, fraților, dacă voi veni la voi vorbind în limbi, ce vă voi folosi, dacă nu vă voi vorbi sau în descoperireⓜ sau în cunoștință sau în prorocie sau în învățătură?
14:7 Chiar cele neînsuflețite când dau un sunet, fie fluier, fie harfă, dacă nu vor da sunetelor o deosebire, cum se va cunoaște ce se cântă cu fluierul sau ce se cântă cu harfa?
14:8 Căci dacă și trâmbița va da un sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?
14:9 Așa și voi, prin limba voastră, dacă nu veți da un cuvânt lesne de înțeles, cum se va cunoaște ce se vorbește? Căci veți fi ca unii care vorbesc în vânt.
14:10 Sunt nu știu câte feluri de graiuri în lume și niciunul nu este fără înțeles.
14:11 Deci dacă nu știu înțelesul graiului, voi fi un barbar pentru cel ce vorbește și cel ce vorbește va fi un barbar pentru mine.
14:12 Astfel și voi, fiindcă sunteți râvnitori de daruri duhovnicești, căutați ca să aveți prisos pentru zidirea bisericii.
14:13 De aceea cine vorbește în limbă, să se roage ca să tălmăcească.
14:14 Căci dacă mă rog în limbă, duhul meu se roagă, iar mintea mea este neroditoare.
14:15 Ce este deci? Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga și cu mintea; voiⓝ cânta cu duhul, dar voi cânta și cuⓞ mintea.
14:16 Fiindcă dacă binecuvântezi cu duhul, cum va zice Amin laⓟ mulțumirea ta cel ce ține locul celui de rând, fiindcă nu știe ce zici?
14:17 Căci tu în adevăr mulțumești bine, dar celălalt nu este zidit.
14:18 Mulțumesc lui Dumnezeu că eu vorbesc în limbi mai mult decât voi toți.
14:19 Dar în biserică vreau mai bine să vorbesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăț și pe alții, decât zece mii de cuvinte în limbă.
Evanghelia după Matei
20:17 Și pe cândⓖ se suia Isus la Ierusalim, a luat la o parte pe cei doisprezece ucenici și le‐a zis pe cale:
20:18 Iatăⓗ ne suim la Ierusalim și Fiul omului va fi dat mai marilor preoților și cărturarilor și‐l vor osândi la moarte.
20:19 Și‐lⓘ vor da Neamurilor ca să‐l batjocorească și să‐l biciuiască și să‐l răstignească și a treia zi va învia.
20:20 Atunciⓙ mama fiilorⓚ lui Zebedei s‐a apropiat de el cu fiii ei, închinându‐se lui și cerând ceva de la el.
20:21 Iar el i‐a zis: Ce voiești? Ea îi zice: Zi ca acești doi fii ai mei să șadăⓛ unul la dreapta ta și unul la stânga ta în împărăția ta.
20:22 Și Isus a răspuns și a zis: Nu știți ce cereți. Oare puteți bea paharulⓜ pe care am să‐l beau eu?ⓝ Ei îi zic: Putem.
20:23 El le zice: Într‐adevărⓞ veți bea paharul meu: dar a ședea la dreapta mea și la stânga mea nu este al meu săⓟ dau aceasta ci se va da celor pentru care a fost pregătit de Tatăl meu.
20:24 Și cândⓠ au auzit cei zece s‐au supărat mult pe cei doi frați.
20:25 Iar Isus i‐a chemat la sine și a zis: Știți că mai marii Neamurilor domnesc peste ei și cei mari stăpânesc asupra lor.
20:26 Nu va fi așa întreⓡ voi; ci cel ceⓢ ar voi să fie mai mare între voi, va fi slujitorul vostru.
20:27 Șiⓣ cel ce ar voi să fie întâi între voi, va fi robul vostru;
20:28 după cumⓤ Fiulⓥ omului n‐a venit ca să i se slujească, ciⓦ ca să slujească și să‐șiⓧ dea viața preț de răscumpărare pentruⓨ mulți.
2 Corinteni
6:1 Și lucrând împreună cu elⓕ, văⓖ și îndemnăm, ca săⓗ nu fi primit harul lui Dumnezeu în zadar
6:2 — căci el zice: Laⓘ vreme plăcută te‐am ascultat și într‐o zi de mântuire te‐am ajutat; iată, acum este vremea bineplăcută; iată, acum este ziua mântuirii —
6:3 nedândⓙ în nimic niciun prilej de poticnire, ca slujba noastră să nu fie defăimată;
6:4 ci în orice chip făcându‐ne cunoscut pe noi înșine, ca slujitoriⓚ ai lui Dumnezeu în multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări,
6:5 înⓛ bătăi, în temnițe, în tulburări, în osteneli, în vegheri, în posturi,
6:6 prin curățenie, prin cunoștință, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, prin iubire neprefăcută,
6:7 prinⓜ cuvântul adevărului, prin putereaⓝ lui Dumnezeu; prin armeleⓞ dreptății de la dreapta și de la stânga,
6:8 prin slavă și înjosire, prin defăimare și laudă; ca amăgitori și totușiⓟ iubitori de adevăr;
6:9 ca necunoscuți și totuși cunoscuți bine; caⓠ murind și iată trăim; caⓡ pedepsiți și nu omorâți;
6:10 ca întristați, dar totdeauna bucurându‐ne; ca săraci, dar îmbogățind pe mulți; ca neavând nimic și stăpânind toate.
Evanghelia după Luca
7:36 Și unulⓥ din farisei îl ruga să mănânce cu el. Și a intrat în casa fariseului și a șezut la masă.
7:37 Și iată o femeie în cetate care era o păcătoasă; și când a știut că el șade la masă în casa fariseului, a adus cu ea un vas de alabastru plin cu mir.
7:38 Și stând dinapoi lângă picioarele lui și plângând, a început să‐i ude cu lacrimi picioarele și le‐a șters cu părul capului ei și‐i săruta mult picioarele și le ungea cu mir.
7:39 Și când a văzut fariseul care‐l chemase, a vorbit în sine, zicând: Omul acestaⓦ dacă ar fi un proroc, ar cunoaște cine și ce fel este femeia aceasta care îl atinge; pentru că este o păcătoasă.
7:40 Și Isus a răspuns și i‐a zis: Simone, am să‐ți spun ceva. Și el zice: Spune Învățătorule.
7:41 Un cămătar avea doi datornici; unul îi datora cinci sute de dinari, iar celălalt cincizeci.
7:42 Neavând ei cu ce să plătească, i‐a iertat pe amândoi. Care deci dintre amândoi îl va iubi mai mult?
7:43 Simon a răspuns și a zis: Socot că acela căruia i‐a iertat mai mult. Iar el i‐a zis: Drept ai judecat.
7:44 Și întorcându‐se către femeie, a zis lui Simon: Vezi tu pe această femeie? Eu am intrat în casa ta, și tu nu mi‐ai dat apă pentru picioarele mele, iar ea mi‐a spălat picioarele cu lacrimile ei și le‐a șters cu părul ei.
7:45 Tu nu mi‐ai dat sărutare, iar ea de când am intrat n‐a încetat să‐mi sărute mult picioarele.
7:46 Tu nu mi‐ai unsⓧ capul cu untdelemn, iar ea mi‐a uns picioarele cu mir.
7:47 Pentru aceeaⓨ îți spun: Iertate sunt păcatele ei cele multe, pentru că a iubit mult; iar cui i se iartă puțin, iubește puțin.
7:48 Și ei i‐a zis:ⓩ Iertate‐ți sunt păcatele.
7:49 Și cei ce ședeau la masă cu el, au început să zică în ei înșiși: Cineⓐ este acesta care iartă și păcatele?
7:50 Iar el a zis către femeie: Credințaⓑ ta te‐a mântuit; du‐te în pace.
