10:1 Și în Cesarea era un bărbat cu numele Corneliu, sutaș în ceata de ostași numită Italiana,
10:2 cucernicⓩ și temătorⓐ de Dumnezeu cu toată casa lui, care făcea multe milostenii poporului și se ruga lui Dumnezeu totdeauna.
10:3 El a văzutⓑ lămurit într‐o vedenie, cam pe la ceasul al nouălea din zi, un înger al lui Dumnezeu intrând la el și zicându‐i: Cornelie.
10:4 Iar el uitându‐se țintă la el și speriat, a zis: Ce este, Doamne? Și el i‐a zis: Rugăciunile tale și milosteniile tale s‐au suit spre aducere aminte înaintea lui Dumnezeu.
10:5 Și acum trimite bărbați la Iope și adu pe Simon, care se numește și Petru.
10:6 El găzduiește la un oarecare Simonⓒ tăbăcarulⓓ, a cărui casă este lângă mare.
10:7 Iar după ce a plecat îngerul care‐i vorbea, el a strigat pe doi dintre casnicii săi și pe un ostaș cucernic dintre cei ce erau mereu pe lângă el
10:8 și istorisindu‐le toate, i‐a trimis la Iope.
10:9 Și a doua zi, pe când mergeau ei pe cale și se apropiau de cetate, Petru s‐a suitⓔ pe acoperiș, pe la ceasul al șaselea, ca să se roage.
10:10 Și a flămânzit și voia să mănânce; și pe când găteau ei, a venit peste el o răpire sufletească.
10:11 Și zăreșteⓕ cerul deschis și un vas pogorându‐se ca o pânză mare lăsată în jos, de patru capete, pe pământ,
10:12 în care erau toate cele cu patru picioare și târâtoare ale pământului și păsări ale cerului.
10:13 Și s‐a făcut un glas către el: Scoală‐te, Petre, înjunghie și mănâncă.
10:14 Iar Petru a zis: Cu niciun chip, Doamne; pentru căⓖ niciodată n‐am mâncat ceva spurcat și necurat.
10:15 Și iarăși a venit un glas a doua oară către el: Ceⓗ a curățit Dumnezeu, nu spurca tu.
10:16 Iar aceasta s‐a făcut până de trei ori și îndată vasul a fost ridicat în sus în cer.
6:56 Cine mănâncâ deci carnea mea și bea sângele meu rămâneⓝ în mine și eu în el.
6:57 După cum m‐a trimis pe mine Tatăl care trăiește și eu trăiesc din pricina Tatălui, așa cine mă mănâncă pe mine va trăi și el din pricina mea.
6:58 Aceastaⓞ este pâinea care s‐a pogorât din cer; nu cum au mâncat părinții voștri și au murit; cine mănâncă această pâine va trăi în veac.
6:59 Acestea le‐a zis în sinagogă pe când îi învăța în Capernaum.
6:60 Mulțiⓟ deci dintre ucenicii lui, când au auzit, au zis: Cuvântul acesta este aspru, cine poate să‐l asculte?
6:61 Și Isus cunoscând în sine însuși că ucenicii săi cârtesc despre aceasta, le‐a zis: Aceasta vă face să vă poticniți?
6:62 Darⓠ dacă ați vedea pe Fiul omului suindu‐se unde era mai înainte?
6:63 Duhulⓡ este care face viu, carnea nu folosește la nimic; cuvintele pe care vi le‐am vorbit eu sunt duh și sunt viață.
6:64 Dar suntⓢ unii dintre voi care nu cred. Căci Isusⓣ știa din început cine sunt care nu cred și cine este care avea să‐l dea prins.
6:65 Și zicea: Pentru aceasta v‐amⓤ spus că nimeni nu poate să vină la mine dacă nu‐i este dat de la Tatăl.
6:66 De aceeaⓥ mulți dintre ucenicii săi au plecat îndărăt și nu mai umblau cu el.
6:67 Isus a zis deci celor doisprezece: Nu voiți să plecați și voi?
6:68 Simon Petru i‐a răspuns: Doamne, la cine ne vom duce? Tu ai cuvinteleⓦ vieții veșnice.
6:69 Șiⓧ noi am crezut și am cunoscut că tu ești Sfântul lui Dumnezeu.