Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului "Cucuzelița" este unul dintre odoarele de mare preț ale Mănăstirii Marea Lavră din Muntele Athos.
Numele acestei icoane este asociat cu numele faimosului protopsalt bizantin Ioan Cucuzel, numit și "cel cu glas îngeresc", care a trăit în mănăstirea athonita Marea Lavră, între anii 1280-1360. Iniţial, această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se afla în fața catapetesmei bisericii principale și este comemorată pe data de 1 octombrie și în a zecea vineri de după Sfintele Paști.
Legenda spune că, spre sfîrșitul unei priveghi, fiind foarte obosit, odată ce cînta în fața acestei icoane făcătoare de minuni, Sfantul Ioan Cucuzel, a început să adoarmă, în strana sa de lemn. Atunci, în somn el a văzut-o pe Maica Domnului în chip adevărat. Maica Domnului a răspuns cuvintelor "Bucură-te", rostite de către Ioan, cu urmatoarele cuvinte: "Bucură-te, Ioane! Cîntă pentru mine și nu te voi părăsi niciodată", punîndui în mînă o monedă de aur.
Trezindu-se, el a văzut în mînă moneda primită de la Maica Domnului. Mai tărziu, după mulțimea neintreruptă de slujbe și privegheri îmbolnăvindu-se de o boala a picioarelor, Sfîntul Ioan Cucuzel a primit ajutorul Maicii Domnului, care îi făgăduise că nu-l va lăsa. Apărîndu-i în vis, în chip minunat Maica Domnului i-a spus: "Fii de acum sănătos!" și cu aceasta l-a vindecat.
Cu mare evlavie către Sfînta Fecioară, Ioan a scris textul și muzica imnului, inspirat de cuvintele Vechiului Testament; Acest imn pînă în zilele de azi se cîntă la mănăstire în fața icoanei ,,Cucuzelita,, (Koukouzalissa), în ziua prăznuirii sale, precum și în alte zile de cinstire a Fecioarei. Pe Sfântul Munte Athos, acest imn se mai cîntă și înaintea Sfintei Liturghii.
După spusele părinților mănăstirii, precum și multor surse scrise, care menționează în mod repetat miracolele săvîrșite de icoană sfântă. Ea a salvat mănăstirea de distrugeri, incendii și alte nevoi, la fel, în anul 1755, a salvat mănăstirea de la un raid distrugător al piraților.
În anul 1713, pe temelia vechiului paraclis construit de însuși Athanasie Athonotul aproape de intrarea în mănăstire, în colţul de Nord-Vest al zidului, a fost ridicat un paraclis dedicat „Intrării Maicii Domnului în Biserică", la fel, cunoscut sub numele,, Biserica Cucuzelița,, o mica bijuterie arhitecturală, zidită special pentru adapostirea minunatei icoane, unde aceasta este așezată pe tot parcursul anului. Cu ocazia sărbătorilor importante Icoana este mutată în biserica principală a mănăstirii pentru închinare: din ,,Sîmbăta Mare’’ pînă la ,,Duminica Luminată’’ (Toma Necredinciosul); în ziua pomenirii lui Athanasie Athonitul; de ziua prăznuirii Sfintei Fecioare Nascătoare de Dumnezeu ,,Cucuzelița’’; de ,,Întrarea în Biserică a Maicii Domnului’’; în ajunul ,,Crăciunului’’ pînă la ,,Sfintele Paști’’.
Icoana este mutată în Biserică Mare cu o cinste deosebită făcînduse procesiune solemnă sau Litie. Procesiunea este începută de slujitorii bisericii cu lumînări aprinse în mîini, în timp ce diaconul tămîează (arzind tămîe și smirnă ). Icoana este dusă de ieromonahi, în timp ce restul călugărilor cântă "Vrednică Ești".
Icoana niciodată nu este scoasă în afară mănăstirii, doar în unele cazuri excepționale, cum ar fi incendiile sau pericolele mari, acesta este dusă la intrarea externă - dar numai atunci când nu mai este nici o speranță.
În anul 1931, de către starețul Gherasim Mikragiannanitis, pentru ,,Cucuzelița,, a fost scrisă o Acolutie (slujba religioasă în totalitatea formelor din care e alcătuită şi care se succed într-o ordine stabilită), precum și un Canon.
Canonul paraclisului este cîntat zilnic de Prosmonarul (Ieromonahul care are grijă permanent de un paraclis) mănăstirii.
.jpg)
Potrivit indiciilor de pe cele două inscripții ctitorești datate între anii 1713 și 1719, Icoana Maicii Domnului ,,Cucuzelița,, se află în biserica Maicii Domnului ,,Portaitissa,,( sau Portărița) și ,,Oikonomissa,, (sau Ocrotitoarea). Biserica a fost construită și zugravită în anul 1715.
Icoana este interpretată în conformitate cu tipul iconografic al ,,Odigitriei,, (sau Îndrumătoarea). În 1839, icoana a fost parțial acoperită cu riză: capul Fecioarei este decorat cu o cunună, în timp ce Hristos ține o sferă, în conformitate cu iconografia tradițională a perioadei post-bizantine a secolelor XVIII-XIX.
În partea stânga a capului Fecioarei este plasată o miniatură, reprezentând Fecioara, predând o monedă de aur lui Ioan Cucuzel. Scena este însoțită de o inscripție care spune despre înmînarea darului de către Fecioară lui Cucuzel. Pe partea din spate a icoanei există o altă înscripție datată cu anul 1839, prin intermediul căreia putem afla numele maestrului care a confecționat ferecătura de argint : "Ioan, fiul lui Nicolaus de la Eno", merită de menționat faptul că, ferecătura Sfintei Icoane Făcătoare de minuni ,,Axion Estin,, sau (Vrednică ești) deasemenea, este luctată de mîna acestui meșter. Cu toate acestea, ferecătura nu permite cunoașterea numelui icoanei, fie că are semnătura "Cucuzelița" sau "Oikonomissa".
Ferecătura icoanei datate cu perioada bizantină a fost pierdută în anul 1826, din cauza că, în perioada ocupației turcești ,mănăstirea nu avea mijloace suficiente de a plăti impozitele mari impuse de Imperiul Otoman.
Cele mai moderne reproducții ale icoanei ,,Cucuzelița,, păstrate în mănăstirea Marea Lavră, poartă semnătura "Cucuzelița", și numai pe icoana datată cu anul 1771 există o inscripție "Oikonomissa": ,,Ocrotiroare și păzitoarea Mănăstirii Împărătești Marea Lavră ", numele căreea este legat de arătarea Fecoarei înaintea Sf. Athanasie.
În aceeași perioadă, adică în secolul al XVIII-lea, apar imagini ale celei de-a treia mâini ale Maicii lui Dumnezeu, în care, potrivit legendei ,ea ține o monedă dată de ea lui Ioan Cucuzel. Din acest motiv, pe copia icoanei din anul 1930, alături de numele de origine "Cucuzelița" există încă o înscripție „Tricherousa,,.
Pe o altă icoană — o reproducție din anul 1785, a Maicii Donmului ,,Cucuzelița este’’, deasemenea, pictată cu trei mâini, dar de data aceasta însuși Ioan este prezent pe imaginea icoanei.
