Sfînta icoană a Maicii Domnului ,,Prodromița’’ (adica Înaintemergătoarea), este o icoană făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească”.
Icoana este așezată în fața catapetesmei, la iconostasul din partea stîngă pe coloana de Nord-Est în Biserica Mare a Schitului Românecs Prodromu, care depinde de Mănăstirea Marea Lavră.
În 1863, ctitorii schitului ,,Prodromu’’, cu hramul Ioan Botezătorul din Muntele Atos, ieroschimonahii Nifon și Nectarie odată cu întoarcerea în Moldova pentru trebuințele schitului, căutau un iconar care să zugrăvească pe lemn o icoană a Maicii Domnului cu totul deosebită, care să fie așezată în biserica cea noua, recent construită. În plus, ei cereau condiţii stricte pentru cel care va picta icoana, precum: post şi rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pe toată durata lucrării.
După multe căutări, au găsit în ţară un zugrav bătrîn și credincios cu numele Iordache Nicolau, care locuia în Iaşi. El primește cu evlavie cerințele celor doi cuvioși și se apucă de lucru.
După ce a pictat veşmintele şi celelalte părţi ale icoanei a ajuns la feţe. Dându-şi toată silinţa să le facă cât mai frumoase și-a dat seama că nu ieşeau după cum dorea el. Ostenindu-se toată ziua și fiind măhnit că nu a reuşit nimic, pictorul s-a rugat la Maica Domnului să-l ajute şi s-a pus să se odihnească. Dimineaţa, când a ridicat pânza de pe sfânta icoană, a văzut cu uimire că fețele Fecioarei Maria și a pruncului Isus erau cu desăvârşire îndreptate şi bine încuviinţate, pline de dumnezeiesc har.
Văzând acest miracol, pictorul s-a închinat cu evlavie Maicii Domnului, apoi a anunțat cuvioșii Nifon și Nectarie printr-o scrisoare, despre zugrăvirea icoanei cu cea dumnezeiască minune săvîrșită. Aceasta scrisoare, care reprezintă mărturia iconarului Nicolau Iordache semnată cu propria sa mână, este pastrată pînă în zilele noastre în arhiva schitului Prodromu, document datat 29 iunie 1863.
A doua zi, Mitropolitul cu alți clerici a venit să se închine icoanei, iar acest miracol dumnezeiesc a devenit cunoscut întregii țări. Întorcînduse înapoi la Athos, ieroschimonahii Sfîntului Munte au trecut prin multe orașe, unde icoana a săvîrșit multe minuni ( cei surzi au început să audă și cei plini de suferință au fost vindecați).
Ajungînd la Muntele Athos, după ce a fost așezată în biserica nouă a schitului, icoana continuă să săvârșească minuni. Cuviosul Inochentie, un monah aflat pe patul morții, care suferea de o boală incurabilă a cerut să fie dus în biserică, unde s-a rugat Fecioarei Maria: "Sfîntă Fecioară , Maica lui Dumnezeu, dacă trebuie să trăiesc, dă-mi sănătate, căci cred că poți savîrși totul, sau lasă-mă să mor acum, dar să nu mai sufăr așa, facă-să voia Ta". Întors în chilie, s-a schimbat cu cămașă curată, a cerut să se împărtășească cu Sfintele taine, apoi, după o jumătate de oră, a trecut la cele veșnice.
Icoana Maicii Domnului este îmbrăcată într-o ferecătură de argint, poleită cu aur și împodobită foarte frumos, datată cu anul 1863. Din punctul de vedere al iconografiei, icoana ,,Prodromița’’ urmează tipul iconografic a icoanei Fecioarei „Hodighitria” (Îndrumătoarea).
Nimbul Maicii lui Dumnezeu înfrumusețează o coroană mare cu pietre prețioase. Prin trăsăturile sale stilistice, icoana poate fi datată cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea.
Icoana făcătoare de minuni „nefăcută de mână omenească” — „Prodromița” are o valoare inestimabila, atrăgând o mulțime de pelerini.
Prăznuirea icoanei are loc în fiecare an, pe data 12 iulie, fiind un praznic mare, cu priveghi pe întreaga noapte.
