Muntele Athos — este păstrătorul tradiției creștin-ortodoxe. Acest loc încorporează o moștenire spirituală și culturală de o mare bogăție, iar istoria sa lungă de secole, subliniază importanța lui. Creștinii ortodocși tratează cu cel mai profund respect pământul sfânt al Athosului, punându-și speranțele în rugăciunile smerite ale părinților athoniți.
Una dintre cele mai distinctive caracteristici ale peninsulei este legea Avatonului, care reprezintă o interdicție legală pentru orice femeie, de a păși pe teritoriul republicii monahale athonite. Deși, această regulă este adesea pusă sub semnul întrebării în lumea contemporană, gândirea ortodoxă, recunoscând Grădina Maicii Domnului ca având o semnificație spirituală și teologică profundă, tratează Avatonul cu respect.
De ce numim Muntele Athos „Grădina Maicii Domnului”?
Muntele Athos este denumit „Grădina Maicii Domnului”, datorită legăturii spirituale speciale dintre Fecioara Maria și acest loc. Tradiția athonită o consideră pe Maica Domnului — drept egumena și ocrotitoarea statului monahal de pe Athos. Călugării o respectă, se roagă către Ea și invocă numele Ei sfânt. Numeroasele icoane sfinte ale Maicii Domnului, precum și minunile săvârșite de Ea, sunt dovezi ale prezenței sale pe acest pământ sfânt. Frumusețea neîntinată a Muntelui Athos reflectă frumusețea Maicii Domnului, care, ca protectoare a acestui loc, acoperă și protejează mănăstirile.
Conform tradiției, Maica Domnului a ales Ea însăși Athosul — drept Grădina sa și l-a luat sub ocrotirea sa. În timpul unei călătorii către Cipru, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul, o furtună puternică i-a forțat să acosteze pe primul țărm pe care l-au întâlnit – pământul Athosului. Maica Domnului a fost atât de impresionată de frumusețea locului și de bogăția naturală a acestuia, încât i-a cerut Fiului său să-i dăruiască acest pământ. Ca răspuns la cererea sa, a auzit un glas divin: „Să fie acest loc moștenirea Ta, grădina Ta, raiul și adăpostul mântuirii celor care doresc să se mântuiască”.
Astfel, Muntele Athos a început să fie cunoscut sub numele de Grădina sau Moștenirea Maicii Domnului. Până în prezent, Ea este considerată singura femeie, protectoarea călugărilor și egumena pământului athonit.
Istoria legii Avaton
Există multe legende despre originea și respectarea legii Avaton pe Muntele Athos. Cea mai cunoscută și importantă legendă se referă la vizita fiicei împăratului Teodosie cel Mare, Plachidia, pe pământul Athosului, în sec. al V-lea. Plachidia călătorea din Roma spre Constantinopol pentru a-și întâlni fratele Arcadius. Trecând pe lângă Athos, ea a dorit să facă o oprire și un pelerinaj în acest loc sfânt. La mănăstirea Vatoped, călugării au întâmpinat-o, însă Plachidia a dorit să intre în mănăstire și să se roage în catolicon. 
În acel moment, s-a auzit vocea Preasfintei Fecioare Maria, care a spus: „Ce cauți aici? Acesta este lăcașul călugărilor, iar tu ești femeie. De ce îi oferi vrăjmașului un prilej de a-i ispiti cu gânduri păcătoase? Oprește-te și nu mai păși mai departe.” Când a auzit-o pe Maica Domnului mustrând-o, Plachidia a încremenit în uimire. Pocăindu-se, a căzut în genunchi, după care a părăsit mănăstirea, poruncind să se construiască în acest loc o capelă în amintirea minunii. Așa a luat ființă Capela Sfântului Dimitrie, care adăpostește icoana Maicii Domnului Antifonitria, numită astfel în cinstea evenimentului miraculos.
După ce a ajuns la Constantinopol și i-a povestit totul lui Arcadius, Plachidia a pregătit baza pentru instituirea legii „Avaton” (interzicerea vizitelor) pe Muntele Athos. Împăratul a emis un decret, care interzicea femeilor să intre în Sfântul Munte. Decizia sa a fost recunoscută de multe edicte ulterioare ale împăraților și a câștigat, de asemenea, aprobarea călugărilor și a populației locale. În sec. al X-lea, împăratul Ioan I Tzimiskes a emis o bulă de aur, care interzicea prezența femeilor pe Muntele Athos.
Sub dominația otomană, Legea Avatonului a continuat să fie în vigoare. De fapt, ea a fost adoptată de soldații și funcționarii otomani, care locuiau pe pământurile athonite. Când, la un moment dat, aceștia au vrut să își aducă soțiile în locuințele lor, s-au confruntat cu voința Fecioarei Maria și cu prezența Ei constantă. Un funcționar, care a călătorit din Dafni pentru a preda documentul respectiv autorităților otomane, a fost ucis în mod neașteptat într-un accident. De atunci, soldații otomani au spus că „Femeia care este prezentă pe Sfântul Munte, nu le permite femeilor acestora să se stabilească acolo”.
Interdicția se aplică și asupra animalelor de gen feminin?
Avaton se aplică parțial asupra animalelor, care trăiesc pe Peninsula Athos. Astfel, ca parte a aplicării mai largi a Avatonului, regula se aplică asupra creșterii animalelor. Cu toate acestea, există și excepții. De exemplu, pisicile trăiesc pe Athos, deoarece prezența lor este necesară pentru a controla șoarecii. Ocazional, este permisă creșterea păsărilor femele — de exemplu, găinile, care sunt necesare pentru producerea ouălor, consumate de călugări pentru hrană.
Avaton și dimensiunea sa teologică
Stabilirea Avatonului — a fost o consecință a numeroaselor miracole, care au avut loc pe Muntele Athos. În primul rând, interdicția simbolizează dedicarea acestui loc Sfintei Fecioare Maria și este întărită de legendele asociate cu Ea. Cu toate acestea, există și motive practice, care implică respectul pentru tradiția republicii monahale.
Avaton este legat de particularitățile monahismului ca instituție, de atitudinea ascetică a călugărilor față de fiecare aspect al vieții. Printre altele, el este generat de dorința lor de a trăi în izolare completă față de lumea exterioară, pentru a se dedica în întregime rugăciunii și slujirii Domnului nostru Iisus Hristos.
Trebuie remarcat faptul că Avaton, nu este o interdicție exclusiv athonită. Această regulă este în vigoare în multe alte mănăstiri, atât masculine, cât și feminine. De fapt, este vorba de interdicția de a vizita mănăstirile de către persoane de gen opus. Dacă ne amintim că întregul teritoriu al Muntelui Athos este împărțit între 20 de mănăstiri principale și locuit exclusiv de călugări, legea Avatonului nu pare deloc extravagantă sau inutilă.
Încă de la înființarea sa, republica monahală a avut caracterul unei comunități ascetice de pustnici. Locuitorii săi se străduiau să evite toate tentațiile și activitățile, care le-ar fi putut afecta relația cu Dumnezeu. Prin urmare, prezența femeilor în comunitatea bărbaților era considerată un obstacol în calea lor spirituală. Prezența simultană a bărbaților și femeilor prezenta riscuri pentru cei, care nu erau puternici în spirit. În același timp, se credea că coexistența celor două sexe, ar putea provoca cenzură și neînțelegere, ducând la prejudecăți împotriva monahismului. Toate cele de mai sus au fost subliniate în mod repetat de sfinții părinți ai Bisericii noastre și de reprezentanții monahismului ortodox.
Statutul juridic și internațional
Legea Avatonului este oficial întărită și protejată prin lege. Aceasta este asociată cu statutul autonom al republicii monahale și este recunoscută atât de legislația greacă, cât și de tratatele internaționale.
În conformitate cu articolul 186 din Statutul Muntelui Athos:
„Intrarea în peninsula Sfântului Munte a ființelor de gen feminin este interzisă, conform unei vechi tradiții”
Aceeași regulă este consacrată în Decretul legislativ al Republicii Elene F.E.K. 268/28.9.1953.
Deși, interdicția de a călători pentru femei în anumite teritorii a făcut obiectul unor controverse, legea Avatonului a fost acceptată și de comunitatea europeană. Declarația nr. 8 din Actul final al Tratatului de la Amsterdam — a confirmat această dispoziție a dreptului athonit, recunoscând-o ca fiind justificată de factori religioși și spirituali.
Provocări și perspective contemporane
În zilele noastre, nivelul de dezvoltare al societății contemporane conduce la noi provocări și probleme. Dezvoltarea destinațiilor turistice, interesul crescut al credincioșilor pentru Muntele Athos și ușurința accesului la peninsulă, dau naștere la o gamă destul de largă de preocupări. Comunitatea monahală se confruntă cu o dilemă: cum să își păstreze moștenirea religioasă și spirituală și, în același timp, să se adapteze la realitățile contemporane.
O preocupare deosebită este pătrunderea tehnologiei în toate sferele vieții umane. Capacitățile contemporane de comunicare, fac din ce în ce mai dificilă — izolarea călugărilor. Introducerea mijloacelor tehnologice pe Muntele Athos, le-a permis acestora să comunice cu lumea exterioară, ceea ce poate întrerupe cu ușurință singurătatea spirituală, care este o componentă esențială a vieții monahale.
Concluzii
Legea Avatonului rămâne și astăzi o parte a tradiției athonite, adânc înrădăcinată în istoria acestui loc. Printre creștinii ortodocși, Avaton este considerat un simbol al sfințeniei mănăstirilor și al legăturii speciale a Athosului cu Sfânta Fecioară Maria.
Cu toate acestea, echilibrul dintre tradiție și provocările contemporane, reprezentate de nivelul de dezvoltare al societății — este foarte fragil. Prin urmare, locuitorii Athosului sunt chemați să caute noi posibilități de păstrare a modului tradițional de viață monahală, în condițiile dictate de secolul XXI.
