Această icoană miraculoasă a Fecioarei Maria se află acum în Biserica Sfinților Chiril și Metodiu. Ea se află pe peretele nordic al bisericii. Istoria acestei icoane este consemnată în partea sa inferioară.
În perioada dintre 1821 și 1830, când unitățile armatei otomane erau staționate pe Sfântul Munte Athos, soldații erau prezenți și pe teritoriul mănăstirii Zografu. Unul dintre ei a tăiat gâtul Maicii Domnului și al lui Hristos cu sabia, se presupune că dorea să îi decapiteze. Justiția divină nu a întârziat să apară, iar soldatul și-a pierdut mințile. A murit în aceeași noapte, în agonie cumplită, și chiar și camarazii săi de arme au refuzat să-l îngroape.
Icoana a fost așezată într-un mic proscomidiar la intrarea de nord a bisericii principale. Astăzi, în același proscomidiar se află o icoană din 1841, care înfățișează Semnul Credinței, o temă fără precedent în iconografia creștină ortodoxă. Fecioara Maria este reprezentată conform tipului stabilit de iconografia Odighitria (Îndrumătoarea), cu o ușoară întoarcere a corpului spre dreapta. Ea Îl ține pe Pruncul Hristos în brațe cu mâna stângă, iar cu mâna dreaptă îi atinge piciorul. Sfânta Fecioară este îmbrăcată într-un chiton de culoare violetă intensă și o mantie purpurie. Hristos ține un pergament închis în mâna stângă și binecuvântează credincioșii cu mâna dreaptă. El este îmbrăcat într-un chiton de culoare albastră ca cerul și un omofor de culoare ocru, împodobit cu flori albastre. În stânga și în dreapta capului Maicii Domnului este scris: "Maica Domnului"; deasupra capului lui Hristos este scris: "Iisus Hristos"; pe aureola sa se citește: "Cel Adevărat". Fundalul icoanei este decorat cu aur, iar rama sa cu un ornament floral simplu.
Prin particularitățile sale stilistice și artistice, icoana Fecioarei Maria Decapitată aparține icoanelor din secolul al XVIII-lea.
