Nașterea Maicii Domnului — este una dintre cele mai mari și importante sărbători ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta este sărbătorită pe 8 septembrie și are o semnificație specială pentru credincioși, deoarece marchează împlinirea iconomiei divine, începutul întrupării planului Domnului pentru mântuirea omenirii.
Istoria zămislirii și nașterii Maicii Domnului
Istoria Nașterii Maicii Domnului începe cu părinții Ei, Sfinții drepți Ioachim și Ana. Conform tradiției, acest cuplu evlavios locuia în Ierusalim. Deși, ajunseseră la o vârstă înaintată, nu aveau copii, ceea ce, conform convingerilor din acea vreme, îi condamna la dispreț și batjocură din partea celor din jur. În ciuda durerii și dezamăgirii, Ioachim și Ana se rugau neîncetat lui Dumnezeu. Rugăciunile lor au fost ascultate: Arhanghelul Gavriil i s-a arătat Anei și i-a spus că va avea o fiică. Așa s-a născut Maica Domnului, care a fost numită Maria.
Când Maria a împlinit trei ani, părinții ei au dus-o la biserica din Ierusalim pentru a-i consacra viața Domnului, așa cum îi promiseseră Lui. Acolo, fetița a fost primită de marele preot Zaharia, care a recunoscut imediat în Ea femeia, care urma să devină mama Mântuitorului.
Maica Domnului și Iconomia Divină
Maria a rămas curată pe parcursul întregii sale vieți. Dreptatea și harul personalității sale, emanau atât din propria sa voință și credință, cât și din providența divină și din evlavia părinților Ei.
Sfințenia Născătoarei de Dumnezeu a fost evidentă încă din copilărie. Intrând în biserică și consacrându-și viața Domnului, Ea a urmat calea pregătită pentru Ea. Încă de la început, Maria a fost acceptată ca o persoană cu mare harismă. I s-a permis chiar accesul în Sfânta Sfintelor — partea sfântă și închisă a templului. Fecioara Maria, curată și neprihănită, muritoare, dar în același timp înălțată spiritual, a trăit în biserică, așa cum i se cuvenea, ca Regina Întregii Lumi.
Nașterea Maicii Domnului — nu este doar un eveniment istoric; poartă în sine un mesaj etern de speranță și credință. Este o reamintire a Iconomiei Divine și a providenței lui Dumnezeu. Decizia Domnului de a mântui omenirea din stricăciune — se împlinește prin Preasfânta Fecioară.
Maica Domnului, care a venit pe lume în mod minunat, trăiește sub acoperișul templului Domnului și în cele din urmă, contribuie la întruparea lui Iisus Hristos. Planul de mântuire începe cu smerenia și credința, atât a Născătoarei de Dumnezeu, cât și a sfinților Ei părinți. Nașterea Mariei, datorită intervenției divine, ilustrează căile tainice ale Domnului în realizarea planului său de mântuire a omenirii.
Nașterea Fecioarei Maria — este un eveniment de mare însemnătate teologică. În această zi, sărbătorim nașterea Mamei Mântuitorului lumii; slăvim nu doar Nașterea lui Hristos, ci și Marele Plan Divin, care începe să se desfășoare din acest moment.
Preasfânta Născătoare de Dumnezeu — noua Evă. Spre deosebire de prima Evă, purtătoarea păcatului strămoșesc, Maica Domnului mântuiește omenirea aducând în lume pe Iisus Hristos. Ea devine puntea dintre cer și pământ. Astfel, Nașterea Maicii Domnului este considerată începutul mântuirii omenirii.
Sărbătorirea pe Muntele Athos
Spre deosebire de Grecia, unde Nașterea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se sărbătorește pe 8 septembrie, comunitatea athonită o celebrează pe 21 septembrie. Această sărbătoare este marcată, în mod deosebit, în chilia Nașterii Maicii Domnului, care aparține Mănăstirii Hilandar. În această zi, aici se săvârșește Sfânta Liturghie de sărbătoare, slăvind numele Maicii Domnului, care, prin ocrotirea Sa, protejează chilia și întregul Munte Athos.
Troparul sărbătorii
Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a Răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică.
