Maica Domnului însăși, îndeamnă să considerăm Adormirea un eveniment plin de bucurie, explicând că, trecând în lumea de dincolo — la Domnul Său, Ea nu va părăsi omenirea, ci îi va proteja pe toți oamenii cu o și mai mare putere, acoperindu-i cu iubirea Ei nesfârșită.
Paștele Maicii Domnului — aceasta este denumirea populară frecvent utilizată în legătură cu sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului; atât de mare este semnificația acestui eveniment pentru creștini.
Slujbele festive au loc în biserici și catedrale din multe țări ale lumii. În unele locuri, precum Mormântul Maicii Domnului din Ghetsimani în Ierusalim, se țin slujbe speciale pentru înmormântarea Maicii Domnului, similare cu slujbele utreniei din Sâmbăta Mare. Această tradiție este cunoscută din manuscrise, datând din sec. al XV-lea, iar din sec. al XVI-lea până în sec. al XIX-lea, această slujbă se desfășura și în Biserica Rusă. În zilele noastre, ritualul înmormântării Maicii Domnului se oficiază în bisericile parohiale și catedrale, în a doua sau a treia zi de sărbătoare.
Istoria sărbătorii Adormirii Maicii Domnului
După Înălțarea lui Iisus Hristos la ceruri, Maica Domnului a trăit mult timp pe pământ. Ea a putut vedea cu ochii ei, cum creștea biserica lui Iisus și cum se răspândea slava Lui. Creștinii, slăvind pretutindeni pe Domnul, o slăveau și pe Maica Sa, care încă trăia printre oameni.
De-a lungul anilor de viață pământească, Preasfânta Fecioară a dorit neîncetat să-și vadă Fiul, pe care îl iubea din toată inima și sufletul. Conform testamentului lui Iisus, Maica Domnului a locuit în casa lui Ioan Teologul pe Muntele Sion. Sfântul Ioan o respecta ca pe mama sa. Adesea, Preacurata Fecioară se retrăgea de pe Muntele Sion pentru a merge pe Muntele Măslinilor, de unde Iisus s-a înălțat la cer. Vărsând lacrimi, Maica Domnului se ruga Domnului să o ia în sălașurile cerești.
Într-o zi, în timp ce Maica Domnului rostea una dintre rugăciunile sale, i-a apărut Arhanghelul Gavriil. Mesagerul lui Dumnezeu i-a adus Fecioarei Maria vestea cea bună: în trei zile, Domnul Dumnezeu o va lua în împărăția Sa veșnică.
Arhanghelul a îndemnat-o pe Maica Domnului să nu se teamă și să nu se tulbure, ci să-și accepte cu bucurie sfârșitul, deoarece, după un somn scurt, ea se va trezi pentru a vedea slava nemuritoare și viața veșnică. Ca semn al victoriei asupra morții, Arhanghelul Gavriil i-a dat Maicii Domnului o ramură de palmier paradisiac, din care emana o strălucire cerească. Această ramură de palmier de curmal, trebuia să însoțească trupul Maicii Domnului în timpul înmormântării.
Plină de recunoștință față de Fiul și Domnul său, Maica Domnului a început să se pregătească pentru plecarea sa. Mai întâi, i-a spus ucenicului înfiat al lui Iisus — Ioan, lăsându-i lui sarcina de a purta ramura paradisiacă la căpătâiul ei. Apoi, au fost anunțați toți cei din casă, iar Sfântul Ioan l-a înștiințat pe Sfântul Iacov, fratele Domnului și primul episcop al Ierusalimului. Apoi, au fost anunțați toți din rude și credincioși. .jpg)
Cei adunați la casa Maicii Domnului au fost cuprinși de o mare tristețe la auzul veștii morții sale apropiate. Totuși, Fecioara Maria le-a cerut să nu plângă și să nu fie triști, deoarece întâlnirea sa cu Fiul și Domnul său - promitea doar evenimente bune. Ajungând lângă El, în împărăția Slavei veșnice, ea va putea mijloci și mai mult pentru mila și harul întregii lumi. Hainele sale, Preacurata Fecioară le-a lăsat în grija a două văduve, care îi slujeau. În ceea ce privește trupul său, Maica Domnului a dorit să fie îngropată acolo unde odihneau părinții săi drepți Ioachim și Ana, precum și logodnicul ei Iosif — în Grădina Ghetsimani.
În acest timp, casa lui Ioan și a Maicii Domnului a fost înconjurată de nori groși, sub un zgomot asemănător tunetului. Astfel, îngerii i-au adus Maicii Domnului pe Sfinții Apostoli din diferite colțuri ale lumii, pe care ea dorea să-i vadă înainte de plecarea sa. La început, ei erau nedumeriți de motivul pentru care au fost adunați împreună, dar aflând despre evenimentul care urma, au izbucnit în lacrimi. Liniștindu-i, Preasfânta Fecioară i-a chemat pe fiecare în parte, lăudând faptele și credința adevărată.
Pe 15 august, încăperea s-a umplut de o lumină strălucitoare: prin acoperișul deschis, toți cei prezenți au văzut slava nesfârșită a lui Dumnezeu — Însuși Iisus Hristos, însoțit de îngeri, arhangheli și puteri cerești, a venit pentru a-și chema mama în ceruri. Maica Domnului s-a întins pe pat și, în acel moment, s-a auzit cântarea îngerilor. Sfinții Apostoli, văzând cum sufletul Maicii Domnului se înalță în mâinile Lui în sălașurile cerești, au căzut în uitare, iar trezindu-se, au înconjurat patul Maicii Domnului. Trupul Preacuratei Fecioare emana un miros minunat, iar moaștele ei - aveau o putere sfințitoare, vindecându-i pe cei orbi, surzi, șchiopi, neputincioși și posedați de demoni, de îndată ce se atingeau de patul ei de moarte.
Înmormântarea Maicii Domnului
Pentru înmormântarea trupului Maicii Domnului, Apostolii au ridicat patul și, într-o procesiune solemnă, s-au îndreptat spre locul desemnat. La începutul procesiunii, Ioan Teologul purta ramura paradisiacă, iar ceilalți purtau lumânări aprinse și cădelnițe. Deasupra patului și a celor care îl însoțeau - plutea un cerc strălucitor de nori, iar din nori se auzea cântarea îngerilor. Norul și sunetele cântării au însoțit procesiunea până la locul de înmormântare.
Într-un moment, procesiunea a fost întreruptă. Evreii care nu credeau în Hristos, au fost uimiți de amploarea slavei și onoarei acordate trupului Maicii Domnului. Acest lucru i-a înfuriat pe cărturari, care le-au ordonat soldaților să disperseze procesiunea, să distrugă ucenicii lui Iisus și să ardă trupul Maicii Sale. Atunci coroana strălucitoare a coborât, înconjurând întreaga procesiune, astfel încât să nu poată fi văzut nimeni din interior, iar pe prigonitori i-a lovit orbirea.
Preotul evreu Afonie, dorind să răstoarne patul Maicii Domnului, și-a pierdut mâinile de îndată ce l-a atins. Văzându-și mâinile atârnând de pat, s-a căit imediat și a slăvit pe Domnul și pe Maica Sa. El a mărturisit că initial, dușmanii lui Iisus L-au recunoscut pe El ca Fiul lui Dumnezeu, dar nu au dorit să-i recunoască deschis Măreția. După ce Hristos a fost predat morții fără vină și a înviat, ei nu au putut face nimic pentru a opri răspândirea slavei Sale. Când Afonie s-a căit, Apostolul Petru a chemat numele Maicii Domnului, spunând să întoarcă mâinile la locul celor tăiate. Afonie și-a recăpătat imediat membrele, slăvind Maica Domnului și pe Fiul Ei, iar apoi a mers cu ei la locul înmormântării.
În Grădina Ghetsimani, trupul Maicii Domnului a fost așezat într-un mormânt, iar peștera a fost închisă cu o piatră mare. Sfinții Apostoli au rămas lângă ea încă trei zile. S-a întâmplat — și nu întâmplător — că în timpul înmormântării, printre Apostoli nu se afla Toma, care a reușit să ajungă la locul respectiv abia în a treia zi. Era foarte supărat că nu a putut fi prezent nici la rămasul bun cu Maica Domnului, nici la înmormântarea Ei. Atunci Apostolii, pentru a-l consola pe Toma, au deschis mormântul Maicii Domnului, ca el să se poată închina Ei. Spre surprinderea și oroarea tuturor, în interiorul mormântului au văzut doar hainele Ei — trupul nu era acolo. După cină, în aceeași zi, Preacurata Fecioară, înconjurată de îngeri, li s-a arătat, spunându-le că va fi alături de ei în toate zilele.
Icoanele Adormirii Maicii Domnului o înfățișează pe Preasfânta Fecioară pe patul de moarte, înconjurată de Apostoli și alți sfinți. În centru, deasupra patului, este Iisus Hristos, care a coborât din ceruri, pentru a primi sufletul Mamei Sale sub forma unui prunc înfășurat în pânze albe. Astfel, se înfățișează nașterea în viața veșnică după moarte
