Este binecunoscută istoria Sfântului Apostol Toma, care nu a îndrăznit să creadă în Învierea lui Iisus și a avut nevoie de dovezi, pentru a se convinge de aceasta. Săptămâna lui Toma este sărbătorită de Biserica noastră în această duminică, glorificând victoria lui Hristos cel înviat și depășirea necredinței lui Toma.
Din Evanghelie
Potrivit pasajului evanghelic din această duminică, Domnul s-a arătat ucenicilor săi în ziua Învierii. Aceștia se adunaseră împreună, ascunzându-se de mulțimea care îi acuza că au furat trupul lui Isus. Hristos s-a arătat în fața lor, iar ei au slăvit Învierea Sa. Toma, însă, nu era cu ei în acel moment.
Când s-a întors și ei au povestit la ce au fost martori, lui Toma i-a fost greu să îi creadă. A cerut dovezi pentru a fi sigur de miracol; a dorit să vadă și să atingă cu propriile mâini, rănile de pe trupul lui Isus.
"Dacă nu văd semnul cuielor în mâinile Lui, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor și dacă nu pun mâna mea în coasta Lui, nicidecum nu voi crede! " (Ioan 20:25)
Opt zile mai târziu, când toți ucenicii, inclusiv Toma, erau adunați, Isus li s-a arătat din nou. După ce le-a dorit pace, l-a chemat pe Toma să se apropie și să pună mâna pe răni, pentru a vedea urmele de cuie din mâinile Sale și rana provocată de sulița înfiptă în coastele Sale. Apoi, i-a spus:
„Nu fi necredincios, ci credincios” (Ioan 20:27)
.jpg)
I-a cerut lui Toma să-și depășească îndoielile, să dea dovadă de putere și să nu se îndoiască de credința sa. Uimit și pocăit, Toma a exclamat:
„Domnul meu și Dumnezeul meu” (Ioan 20, 28)
În acest fel, el și-a mărturisit credința în Domnul Isus Hristos și în Învierea Sa, care este fundamentul credinței noastre. Pasajul evanghelic se încheie cu fraza lui Isus:
„pentru că M-ai văzut, ai crezut. Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut ” (Ioan 20,29)
În continuare se spune că Isus a făcut multe alte minuni în fața ucenicilor Săi. Toate acestea au fost făcute și ne-au fost comunicate prin intermediul Scripturilor, pentru ca noi „să credem că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui” (Ioan 20:31).
Rănile lui Iisus
Iisus a apărut în fața ucenicilor Săi și le-a arătat rănile, pe care le primise la răstignire. Pe mâinile, picioarele și coastele Sale erau cinci răni de la răstignire. Potrivit tradiției, aceste cinci răni simbolizează — curățirea oamenilor și eliberarea lor de orice păcat.
Sângele, care a curs pe mâinile lui Hristos, a curățat fărădelegile oamenilor și răul pe care îl făcuseră. Cuiele din picioarele Sale au vestit întoarcerea noastră la calea lui Dumnezeu — calea mântuirii noastre. În cele din urmă, durerea din coastele Sale a distrus insensibilitatea umană, patimile sufletului și a umplut inimile oamenilor cu iubire.
Rănile lui Iisus au rămas pe trupul său după Înviere, ca dovadă eternă a sacrificiului său și a iubirii sale pentru omenire. Ele sunt simboluri ale providenței și grijii părintești, manifestate prin martiriu și sacrificiu de sine.
Fericiți cei ce n-au văzut și au crezut
Toma necredinciosul — este un personaj, care ne simbolizează pe fiecare dintre noi. Apariția lui Isus, mai întâi la toți ceilalți ucenici, și abia apoi la el, nu a fost un eveniment întâmplător. Potrivit Evangheliei, a fost făcut pentru a ne confirma credința în Domnul nostru Isus Hristos; pentru ca noi să știm că prin El primim viața veșnică.
Credința lui Toma a fost pusă la încercare, atunci când ceilalți ucenici i-au povestit ceea ce văzuseră. Dar, cuvintele lor nu au fost suficiente pentru Toma. El a cerut dovezi tangibile, pentru a verifica adevărul a ceea ce îi spuseseră. Domnul i-a dat această dovadă, fără să-l acuze de slăbiciune sau să-l excludă de la miracolul Învierii. Dimpotrivă, a avut milă de el și i-a revărsat bucuria prezenței Sale și de tot ceea ce a cerut.
Se subliniază faptul că Toma a trebuit să vadă pentru a crede; ferice de cei care nu au văzut și au crezut.
Slăbiciunea și îndoielile lui Toma — sunt o mare lecție pentru noi toți. Hristos a înviat și este prezent în viețile noastre, arătându-și mila și dragostea. El ne iartă toate slăbiciunile, chiar și îndoielile noastre cu privire la El. El nu ne părăsește, ci se întoarce la noi. El ne îndeamnă să ne încredem în El, fără a cere dovezi, amintindu-ne că, în ciuda insignifianței naturii noastre umane, El rămâne viu, făcându-ne și pe noi vii.
Domnul meu și Dumnezeul meu
Fraza lui Toma „Domnul meu și Dumnezeul meu” — este o mărturisire de credință. Este propria lui pocăință și adorație în fața măreției Domnului nostru Iisus Hristos, regele pământului și al cerului, care ne ridică din stricăciune. Fraza apostolului Toma este soteriologică și subliniază mărturisirea hristologică, care ne conduce spre veșnicie, salvându-ne de mortalitate și de căderea în neființă.
Troparul săptămânii a doua, glasul al VII-lea:
Pecetluit fiind mormântul, viaţă din mormânt ai răsărit, Hristoase Dumnezeule; şi uşile fiind încuiate, înaintea ucenicilor ai venit, Învierea tuturor, duh drept printr-înşii înnoindu-ne nouă, după mare mila Ta.
Toma, cu dreapta lui cea iubitoare de încredinţare, a cercat coasta Ta cea de viaţă dătătoare, Hristoase, Dumnezeule; că dacă ai intrat, uşile fiind încuiate, dimpreună cu ceilalţi Apostoli, a strigat către Tine: Domnul meu eşti şi Dumnezeul meu.
Condacul săptămânii a doua, glasul al VIII-lea
„Cu dreapta ta cea osârduitoare coasta cea de viață dătătoare Toma ai cercetat-o, Hristoase Dumnezeule, că dacă ai intrat și ușile fiind încuiate, cu ceilalți Apostoli ai strigat: Domnul ești și Dumnezeul Meu!”
