Crăciunul — este una dintre cele mai semnificative sărbători ale Bisericii Ortodoxe. Importanța pe care o acordăm evenimentului Nașterii Domnului, derivă nu doar din semnificația istorică a prezenței lui Hristos pe pământ, ci și din interpretarea teologică a întrupării Sale. Nașterea lui Iisus Hristos — marchează începutul mântuirii omenirii. Crăciunul — este un timp al speranței și bucuriei, o dovadă a providenței divine și a iubirii lui Dumnezeu față de creația Sa.
Colinde de Crăciun
.jpg)
Colindele (cântările) de Crăciun — reflectă adâncimea infinită a evenimentului Nașterii Domnului. Prin cuvintele și melodia solemnă a imnului, se exprimă misterul Întrupării Domnului, smerenia extremă și dragostea inexprimabilă a lui Dumnezeu față de omenire. În același timp, datorită credinței și harului spiritual al autorilor cântărilor Bisericii noastre, fiecare creștin are posibilitatea să participe la bucuria Întrupării Domnului, urmând cu admirație și evlavie versurile cântărilor de Crăciun.
Troparul Nașterii Domnului (Crăciun)
Naşterea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru, răsărit-a lumii lumina cunoştinţei; că întru dânsa cei ce slujeau stelelor de la Stea s-au învăţat să se închine Ţie, Soarelui dreptăţii şi să Te cunoască pe Tine, Răsăritul Cel de sus, Doamne, Slavă Ţie!
Și textul, și compoziția muzicală a troparului subliniază măreția evenimentului. Nașterea lui Iisus Hristos aduce lumină în lume. Omenirea, cândva întunecată de patimi și păcate, găsește lumina în chipul Mântuitorului. Prezența lui Hristos pe pământ poartă în sine descoperirea adevărului și speranța mântuirii. O lume rătăcită și neștiutoare îl întâmpină pe Dumnezeu, care s-a făcut trup și sânge, revelat prin măreția smereniei Sale. Magii, oameni cunoscători și luminați, căutând cunoașterea în lumea materială, găsesc înțelepciunea în chipul Pruncului nou-născut. Ei îl recunosc și i se închină ca „Soarelui dreptății” care „răsare”; ca luminii care vine din înălțimile cerești, nu de pe pământ. Troparul de Crăciun subliniază semnificația Nașterii Domnului ca un eveniment care oferă lumii — lumina cunoașterii divine, descoperind fața lui Dumnezeu și adevărata sursă a înțelepciunii.
Condacul Nașterii Domnului (Crăciun)
Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peştera Celui Neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu Steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut Prunc Tânăr, Dumnezeu, Cel mai înainte de veci.
Condacul de Crăciun subliniază minunea întrupării și, totodată, evidențiază prezența unor personalități importante în evenimentul Nașterii Domnului, cea mai semnificativă fiind Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Fecioara Maria — este una dintre cele mai importante figuri ale credinței ortodoxe. Datorită Ei, noi am primit posibilitatea mântuirii. Întruparea lui Dumnezeu ar fi fost imposibilă fără consimțământul Ei, puritatea Ei și libertatea voinței Sale. Maica Domnului L-a purtat pe Hristos în pântecele Său, I-a dat trup din trupul Ei. Ea L-a adus pe lume, trecând prin durerile și suferințele nașterii, așa cum mărturisesc cântările de Crăciun. Cu smerenie supremă, încredințându-se Domnului, L-a născut pe Fiul Său într-o peșteră..jpg)
Menționarea Maicii Domnului în cântări are scopul de a sublinia importanța participării Sale în nașterea "Supraesențialului" — Cel care transcende natura și realitatea materială. Pământul îi oferă "de neatinsului" Hristos o peșteră, îngerii și păstorii Îl slăvesc, iar magii grăbesc să onoreze minunea nașterii Sale cu daruri prețioase. Concluzia condacului este o chemare adresată tuturor, amintind că nașterea lui Iisus Hristos este prezentă în fiecare viață, căci ea s-a întâmplat pentru noi: Dumnezeul veșnic se întrupează în chip de prunc, oferind fiecărui om posibilitatea mântuirii spirituale.
Semnificația cântărilor
Printre altele, pasaje din cântările de Crăciun subliniază iubirea infinită și plină de sacrificiu a lui Dumnezeu pentru noi toți. Autorul colindelor și cântărilor, contemplă cu uimire smerenia și dăruirea naturii divine. El Îl slăvește pe Domnul care a venit să locuiască printre păcătoși, pentru iubirea Sa necondiționată față de creația Sa.
Imnologia (сântări ortodoxe) este strâns legată de viața liturgică a Bisericii. Prin spiritualitatea textelor și tradiția muzicală bizantină, credincioșii sunt invitați să participe activ la sărbătoarea Nașterii Domnului. Imnurile de Crăciun îi încurajează pe oameni să simtă semnificația mântuitoare a sărbătorii, să-L slăvească pe Dumnezeu și să-I simtă prezența în lume. În același timp, Biserica readuce minunea nașterii în prezent, transmițând de-a lungul veacurilor vestea necontenită a mântuirii veșnice și a iubirii divine.
