Set cadou format din 4 obiecte: o cruce de botez, mir, o brățară comboskini și o punguță din pânză cu tămâie cu iconița Sf. Pantelimon.
Crucea ortodoxă: istorie și simbolism
Biserica Ortodoxă cinstește Crucea lui Hristos ca pe o mare relicvă, simbolizând răscumpărarea omenirii. Cinstita Cruce a Domnului este pentru credința creștină simbolul suprem al sacrificiului și al sfințeniei și, prin urmare, semnificația sa este cu adevărat imensă. Crucea și Învierea sunt cele două axe principale ale creștinismului: Învierea urmează Crucea, iar Crucea prevestește Învierea.
Înainte ca Hristos să fie răstignit pentru păcatele noastre, oricine murea prin răstignire era considerat blestemat. După moartea lui Iisus pe cruce, aceasta a devenit un simbol al răscumpărării. Dintr-un instrument al morții, crucea a devenit un izvor veșnic de viață, dintr-un instrument oribil al călăilor într-un semn luminos și binecuvântat, dintr-un arbore al durerii și al jalei într-un refugiu al odihnei și al bucuriei.
Acest paradox și această mare schimbare au avut loc pentru că iubirea și mila divină incomensurabilă nu au răzbunat ignoranța și răul uman. În iubirea divină, care răscumpără totul, nu este loc pentru ură, mânie și răutate. Dumnezeu, ca o iubire absolută, a avut milă de om în loc de răzbunare și l-a răscumpărat din robia amară a păcatului și a răutății, dându-i viața veșnică. După răstignire, crucea a fost asociată cu Domnul Isus Hristos, trăgându-și de la El puterea sa de neînvins, sfințirea și harul. De aceea, venerarea Crucii de către creștini nu este idolatrie, ci venerarea lui Hristos Însuși. Creștinii poartă cu mândrie crucea pentru a comemora marele sacrificiu ispășitor și ca un pilon eficient împotriva răului.
Sfânta Cruce a Domnului este - puterea unificatoare a omenirii. Cele două traverse ale Crucii simbolizează unirea oamenilor cu Dumnezeu (traversa verticală) și unirea oamenilor între ei (traversa orizontală). Traversa orizontală simbolizează, de asemenea, cele două brațe ale Mântuitorului răstignit, care sunt deschise pentru a cuprinde și îmbrățișa întreaga omenire.
Punguță cu tămâie
Punguțele cu tămâie din țesătură sunt niște pungi mici, cel mai adesea cu simboluri bisericești sau imagini de sfinți. Acestea sunt de obicei umplute cu tămâie sau alte obiecte sfinte.
Ele sunt folosite în calitate de talisman, care este atașat cu un ac de haină și, uneori, purtat la gât pe un cordon. De asemenea, punguța sfântă poate fi prinsă cu un ac de căpătâiul patului.
Sfântul Mare Mucenic Pantelimon
Sfântul Pantelimon s-a născut în Nicomedia și la naștere a primit numele de Pantoleon. Tatăl său era un nobil păgân, iar mama sa, Sfânta Evula, o creștină. Mama sa a vrut să-și educe fiul în credința creștină, dar, din păcate, a murit devreme. Educația băiatului a fost așadar preluată de tatăl său, care l-a trimis la o școală păgână și apoi la instruirea unui renumit doctor al lui Nicodim, în știința căruia tânărul a excelat.
În Nicomedia, Pantoleon l-a întâlnit pe presbiterul Hermolaus, care i-a făcut cunoștință cu credința creștină. Tânărul a ajuns să creadă definitiv în Iisus, în urma unei minuni: când a văzut un copil ucis de o mușcătură de șarpe, Pantoleon s-a rugat lui Iisus Hristos și doar prin puterea acelei rugăciuni l-a înviat. După aceasta, a fost botezat cu numele Pantelimon și și-a dedicat viața celor suferinzi și bolnavi. La denunțarea altor doctori, sfântul a căzut în dizgrația împăratului Maximian, care, deși îl favoriza pe Pantelimon, era totuși un păgân și un adversar înfocat al creștinismului. Pentru a-l forța pe sfânt să renunțe la credința sa, a fost supus la numeroase torturi, pe care le-a îndurat cu tărie și smerenie creștină. După aceasta, în anul 305, mucenicul a fost decapitat.
Mănăstirea rusească Sfântul Pantelimon din Muntele Athos păstrează principala relicvă sfântă - capul Marelui Mucenic Pantelimon, precum și icoana sa, în care sfântul este reprezentat în întregime, încadrat de 14 imagini mici referitoare la scene din viața sa. Călugării cred că Sfântul Pantelimon este patronul acestei mănăstiri din Athos: el a salvat în mod miraculos mănăstirea de două ori de la incendii devastatoare.
Brățările-vervitsa (comboskini)
Brățările - vervitsa sau, în greacă, comboskini, sunt țesute de călugării din mănăstirile Athos cu și pentru rugăciune. Numele brățării reflectă esența și scopul acesteia: combos (κόμπος) înseamnă "nod" în limba greacă, iar skini (σχοινί) înseamnă frânghie, sau cordon.
Țesutul brățărilor comboskini este însoțit de o rugăciune continuă. Făcând fiecare nod, călugărul spune: "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă". De aceea, grecii cred că comboskinul protejează persoana care îl poartă. Dar brățările au și o întrebuințare mai practică: ele sunt folosite, ca și rozariul, în rugăciune, pentru a număra numărul de rugăciuni rostite prin parcurgerea nodurilor.
Brățările sunt împletite într-un mod special: fiecare nod este format din 9 cruci de cordon, simbolizând cele 9 cruci, sau cele 9 ranguri angelice. Adesea, în brățară sunt împletite mărgele și cruci sau icoane. Comboskinis se poartă de obicei la încheietura mâinii stângi - mai aproape de inimă. Credincioșii oferă adesea în dar astfel de brățări - familiei și prietenilor, pentru ține minte și a se ruga pentru ei.
