Ziua Mondială a Mediului

Ziua Mondială a Mediului a fost stabilită de Organizația Națiunilor Unite în 1972, iar prima celebrare a avut loc în 1973. De atunci, conferințe și seminarii au fost organizate anual în această zi, în țara gazdă. Tema evenimentului din acest an este următoarea: «Pământul nostru, viitorul nostru. Noi — suntem #GenerationRestauration (Generația Restaurării)».

Problema reprezentată de schimbările climatice

Poluarea mediului și impactul activităților noastre de viață asupra mediului înconjurător — reprezintă o mare preocupare pentru omenire. În ultimii ani, pe lângă poluarea aerului, poluarea apei și problema încălzirii globale, ne-am confruntat cu o criză generală a mediului și cu schimbările climatice.

Problema a devenit evidentă în viața noastră de zi cu zi: ne confruntăm deseori cu condiții meteorologice extreme și dezastre naturale, care sunt în afara controlului nostru. Se întâmplă ca noi să fim complet neputincioși în fața puterii naturii.

În încercarea de a oferi posibile soluții la criza de mediu, statele creează comitete de experți, își dotează ministerele cu specialiști în domeniul ecologiei și întreprind măsuri pentru a limita intervenția omului în natură.

Cu toate acestea, continuă să fie comise infracțiuni împotriva mediului. Urmărirea profitului, dorința de putere și de impunere, prevalează adesea asupra dragostei noastre pentru mediu. Mai mult, în căutarea profitului imediat, oamenii uită adesea de beneficiile viitoare ale îngrijirii ecosistemului în care trăiesc și respiră.

Abordare teologică

Textul Genezei, în descrierea creației universului, a lui Adam și a Evei, definește mai întâi relația dintre om și Pământ. Mai exact, se afirmă:

«Și Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: Creșteți și vă înmulțiți, umpleți pământul și-l supuneți și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste toate vietățile ce se mișcă pe pământ»  (Geneza 1:28)

Dumnezeu Însuși l-a definit pe om ca fiind ființa supremă pe Pământ. Dumnezeu i-a dat dreptul și puterea de a conduce natura, mediul înconjurător și toate ființele vii. Cu toate acestea, în cartea Geneza se mai spune:

«Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze și s-o păzească.» (Geneza 2:15)

Astfel, pe lângă autoritatea care i-a fost dată, omul a primit și responsabilitatea de a îngriji și de a proteja pământul pe care trăiește — grădina pe care Dumnezeu a făcut-o pentru el.

Conform teologiei ortodoxe, Pământul și mediul înconjurător — sunt creații divine. Ele nu aparțin omenirii, ci Domnului nostru, același Stăpân care ne-a chemat la viață. În acest context, abuzarea naturii de către om este un păcat. În esență, este un abuz al puterii pe care i-a dat-o Dumnezeu.

În contextul dezbaterilor mondene despre mediul înconjurător și criza ecologică, am putea vorbi despre permanența eforturilor depuse și despre solidaritatea în acțiuni, care trebuie întreprinse pentru a asigura supraviețuirea speciei noastre.

Cu toate acestea, în contextul dezbaterii teologice, ar trebui să fim îngrijorați de lipsa de compasiune și de iubire față de mediu. Natura este guvernată de harul divin și, dacă uneori pare ostilă, nu este o pedeapsă, ci o alegere personală a oamenilor, care s-au îndepărtat de lumina lui Isus Hristos. Atunci când permitem răului să ne determine intențiile și acțiunile, noi înșine îi dăm dreptul de a conduce lumea noastră. 

Biserica Ortodoxă, dorind să semnifice relația de iubire a omului cu mediul natural, împlinește sfintele taine, liturghii, sfințește apele și se roagă «Pentru un timp favorabil, pentru belșugul roadei pământului și pentru vremuri de pace».