Pocăința înseamnă o schimbare de sine, o reînnoire, o transformare.
Când facem un păcat, noi ne îndepărtăm de la Dumnezeu. Dar atunci când ne pocăim, ne mărturisim păcatele părintelui nostru duhovnic și cerem iertare pentru cele făcute – din nou avem posibilitatea să ne apropiem de Dumnezeu. Mărturisirea ne eliberează de povara păcatului. De asemenea, ne oferă ocazia de a discuta cele mai profunde probleme ale noastre, primind un sfat bun și întărire a sufletului.
Cine a introdus taina mărturisirii?
Taina Mărturisirii a fost introdusă de Însuși Hristos. El a fost cel, care le-a dat apostolilor autoritatea de a ierta păcatele în Numele Domnului. Apostolii au transmis apoi, acest dar, episcopilor și slujitorilor bisericii. Astfel, taina mărturisirii a fost perpetuată prin hirotonire.
Este necesar tuturor să se spovedească?
Numai o persoană fără păcat, nu are nevoie de spovedanie. Sfântul Ioan Teologul scrie, că fiecare cine se crede fără de păcat, se înșală și este departe de adevăr. Cu toate acestea, singurul fără de păcat este - Hristos, care a primit botezul pocăinței de la Ioan Botezătorul și care, prin exemplul său, a arătat necesitatea acestei taine. De aceea, spovedania este o parte esențială a vieții spirituale - creștinului ortodox.
Cine are dreptul de a mărturisi?
Așa cum am menționat mai sus, mărturisirea se face la un părinte duhovnic. Adică, unui preot, care a fost special ales pentru această sarcină. Bineînțeles, merită să-l contactați anterior și să luați acord pentru îndeplinirea tainei mărturisirii, dar dacă cunoașteți în ce zile și ore fixe mărturisește părintele, atunci nu aveți nevoie de un acord prealabil.
Un părinte duhovnic are și el păcate, este o ființă umană!
Duhovnicul ne iartă păcatele, nu prin sfințenia sau puterea sa, ci prin harul pe care i l-a dat Dumnezeu; el doar mijlocește. Preotul își mărturisește propriile păcate unui alt preot duhovnic. De aceea, este greșit să căutăm clerici "sfinți".
Ideea nu este de a găsi un sfânt pentru spovedanie, ci de a recunoaște propriul păcat, găsind puterea de a-l mărturisi unui părinte duhovnic. Deși, cu siguranță, este foarte important ca părintele nostru duhovnic să aibă o oarecare înțelepciune și talent, încât sfaturile lui să ne fie de folos.
Dar fără pocăința noastră adevărată și fără luptа sârguincioasă din interior, chiar dacă preotul nostru duhovnic este un sfânt, nu va exista niciun progres spiritual. Harul lui Dumnezeu intră în viața noastră, nu pentru că duhovnicul nostru este un sfânt, ci pentru că rămânem în smerenie, pocăință, rugăciune, iertare și iubire, ducem o viață evlavioasă și ascultăm de Biserică.
Unde are loc mărturisire?
În mod normal, sacramentul mărturisirii are loc în biserică. Dar poate avea loc și într-o capelă sau în altă parte.
Ce trebuie să spun la mărturiea?
În timpul mărturisirii, oamenii ating o înțelegere mai profundă a sentimentelor, gândurilor, cuvintelor, acțiunilor, comportamentului, obiceiurilor, valorilor, priorităților, obiectivelor și a stilului de viață.
Noi nu ne limităm doar la viața noastră spirituală-personală, ci ne examinăm și relațiile cu familia, cele sociale, munca și chiar distracțiile. Acest lucru se întâmplă astfel, pentru că toată viața noastră trebuie să fie luminată de Duhul Sfânt. Nu pentru a ne condamna pe noi însuși, ci pentru a ne forma calea spre Hristos.
Prin urmare, putem aduce judecății spirituale acele probleme care ne preocupă, astfel încât, să putem lua decizii și să facem alegeri care ne vor ridica spiritual, evitându-le pe cele care ne pot afecta sufletul.
N-am ucis și n-am furat... Ce trebuie să mărturisesc?
Dacă avem o astfel de întrebare, este un semn că nu suntem familiarizați cu învățăturile lui Hristos. Căci Hristos ne învață că și gândurile păcătoase, deși rămân simple gânduri, ne îndepărtează totuși de la Dumnezeu. În plus, păcătuim nu doar atunci când facem răul, ci și atunci când nu facem binele.
Interesant, câți dintre noi pot pretinde că respectă porunca iubirii, chiar și față de dușmani?
Există o modalitate ușoară de a verifica dacă respectăm legea lui Dumnezeu? Pentru a face acest lucru, sunt cele Zece porunci și interpretarea lor în contextul Noului Testament.
Dar criteriul final și cel mai precis este porunca de a-L iubi pe Dumnezeu și de a-ți iubi aproapele. Potrivit celor spuse de Hristos, aici sunt cuprinse toate celelalte porunci.
Nu putem, de exemplu, să-L iubim pe Dumnezeu și să încălcăm poruncile Lui. De asemenea, nu putem iubi oamenii și în același timp, să facem nedreptate față de ei.
Într-adevăr, adevărul iubirii față de Dumnezeu se manifestă în dragostea aproapelui nostru. Astfel, atunci când suntem indiferenți față de ceilalți sau îi maltratăm, arătăm că nu avem dragoste față de Dumnezeu. Neglijăm porunca Lui de a ne iubi aproapele și nu respectăm ceea ce El a creat.
Mi-e dificil să vorbesc despre lucruri atât de personale. Mi-e rușine. Ce va gândi părintele duhovnic?
Ar trebui să vedem locul de mărturisire ca fiind un cabinet medical și un preot – în chip de medic. Pentru noi, mărturisirea este o chestiune de sănătate mentală și, adesea, fizică.
Pentru un părinte duhovnic, spovedania este ceva obișnuit. El nu este șocat de păcatele noastre. Desigur, a auzit ceva și mai rău. La urma urmei, nu este ciudat că rușinea care ne lipsește în ceasul păcatului, ar trebui să ne copleșească în ceasul pocăinței?
Anume de aceea când prin mărturisirea păcatelor noastre ajungem la smerenie, harul lui Dumnezeu vine și ne umbrește.
Mi-e teamă că preotul duhovnicesc va dezvălui secretul mărturisirii
Păstrarea secretului spovedaniei este o datorie sfântă a duhovnicului, care este întărită chiar și la nivel legislativ. Orice încălcare a confidențialității atrage pedeapsă de către clericul care a permis-o.
Așa cum am menționat deja, duhovnicul trebuie tratat ca un medic. Aceasta înseamnă că trebuie să-i oferim încrederea corespunzătoare.
Din acest motiv, suntem liberi de a alege un duhovnic spiritual, fiind îndrumați de propria judecată și intuiție. De fapt, tradiția Bisericii noastre recomandă să ne mărturisim, în mod regulat, la același părinte, evitând înlocuirea altuia.
Este mult mai probabil și mai periculos, noi însuși să devenim - cauza dezvăluirii vieții noastre personale. La urma urmei, de multe ori ne încredințăm gândurile noastre cele mai intime unor persoane nepotrivite, care măcar nici nu au statutul de părinte duhovnic.
Cum ar trebui să spunem despre păcatele noastre unui părinte duhovnic?
Este suficientă o convorbire simplă, clară și concisă. Nu este nevoie de detalii (mai ales despre chestiuni foarte intime), nici introduceri lungi sau scuze.
Dacă este necesar, preotul va cere mai multe detalii. Ceea ce este cu siguranță necesar- smerenia și conștientizare păcatelor pe care le mărturisim.
Nu este nevoie de discuții inutile. Dacă dorim să auzim o analizare detaliată, putem face asta în afara taineispovedaniei (mai ales dacă alții așteaptă să se mărturisească și timpul este limitat).
Binecuvântarea unui preot poate însemna iertarea păcatelor? Ar trebui să mărturisesc unele dintre ele din nou?
Binecuvântarea preotului acordă iertarea tuturor păcatelor pe care le-am răscumpărat. De aceea, orice îndoială pe care o avem în această privință, arată lipsa de credință în taina mărturisirii și în puterea lui Dumnezeu. Iar dacă noi, nu am reușit să menționăm ceva important cu privire la un anumit păcat, data viitoare artrebui să spunem despre acest lucru.
Ce se întâmplă dacă uit un păcat? Ce se întâmplă dacă ascund un păcat de-al meu din rușine?
Dacă uităm să spunem ceva nesemnificativ, putem să o menționăm la următoarea mărturisire. Dar dacă am tăcut în mod deliberat cu privire la un păcat, nu trebuie să ne considerăm iertați și acceptați la împărtășanie, chiar dacă am primit binecuvântarea preotului.
Pot primi Sfânta Împărtășanie după mărturisire?
După mărturisire, ar trebui să cerem binecuvântarea preotului pentru a primi Sfânta Împărtășanie. El va spune dacă putem primi împărtășirea, când și în care mod trebuie să ne pregătim pentru ea (post, rugăciune, iertare/împăcare cu cei apropiați).
Ce rost are să mă mărturisesc regulat dacă știu că voi repeta aceleași păcate?
La fel, cum cel care suferă de o boală cronică și nu încetează niciodată să-și amelioreze boala, așa și cel care își dorește cu adevărat sănătatea spirituală, se va strădui neapărat să o obțină.
Aceasta este o luptă spirituală în interiorul omului - pocăință pe parcursul întregii vieți. Taina spovedaniei ne asigură că nici-un păcat nu ne poate îndepărta de harul lui Dumnezeu. Numai lipsirea pocăinței ne poate condamna la pierderea acestui har.
În concluzie
Marea Taină a Pocăinței, este sfânta spovedanie care este taina smereniei. Sursa tuturor păcatelor este egoismul nostru. De aceea, vindecarea noastră constă în smerenie, care dă naștere pocăinței, iar pocăința, la rândul ei, generează smerenie.
De aceea, mărturisirea nu trebuie să fie realizată doar dinaintea marilor sărbători de Crăciun sau de Paște, ci în mod regulat - ca păcatul să nu prindă timp de a zăbovi în noi.
"Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriți" (Iacov 4:6).
Prin îndeplinirea tainei spovedaniei, relația noastră cu Dumnezeu din nou se restabilește. Dumnezeu binecuvântează persoana care se mărturisește pentru că a îndrăznit să se pocăiască, să se smerească, să-și recunoască greșeala și să ceară ajutorul Lui prin preot duhovnicesc.
Din păcate mulți creștini, care merg regulat la biserică și duc o viață duhovnică, nu se mărturisesc în mod regulat. Acest lucru, se datorează faptului că le lipsește smerenia și pocăința. Din nefericire, ei sunt capturați de autoamăgirea virtuții lor și, astfel, lupta lor este în zadar.
Îndrumarea duhovnicească și urmarea sfaturilor părintelui duhovnicesc ne protejează de vanitate și mândrie, păstrându-ne smeriți.
Astfel,este foarte important să înțelegem, că toți avem nevoie de îndrumare duhovnicească pentru a ne feri de egoism și îngâmfarea de sine.
Curățarea de păcat și ascultarea de părinte duhovnicesc este o armă necesară pentru înaintarea noastră spirituală și desăvârșirea prin Hristos.