Prorocul Ioil, considerat primul proroc al Vechiului Testament care a lăsat în scris propovăduirile sale (Cartea Prorocului Ioil), s-a născut și a trăit în Iudeea în secolul al V-lea î.Hr. (după alte păreri, între secolele IX și II î.Hr.). Era fiul lui Betuel și provenea din seminția lui Gad sau a lui Ruben, din ținutul de dincolo de Iordan, locuind în satul Metomor.
Slujirea sa profetică a început în vremea unei mari nenorociri care a lovit regatul Iudeii: o secetă îndelungată și o invazie de lăcuste. Prorocul chema poporul să se întoarcă la Dumnezeu prin rugăciune și pocăință, vestind că Ziua Domnului va fi una a marilor încercări, dar și a mântuirii pentru Israel.
Poporul a ascultat chemarea lui Ioil, iar Domnul l-a miluit, făgăduindu-i belșug și binecuvântare. Prorocul a vestit și vremea când Duhul Sfânt Se va revărsa peste tot trupul, iar oamenii vor proroci. De asemenea, el a prevestit Judecata de Apoi, înfricoșătoare pentru păgâni, dar izbăvitoare pentru Israel, unde Domnul va fi ocrotire și apărare.
Astfel, prorocul Ioil a mângâiat poporul, întărindu-l cu nădejdea în mila lui Dumnezeu și în izbăvirea de necazuri.
